Când vorbim despre cultura tecuceană în general ne gândim la câteva nume, oameni cu părul alb care într-un fel sau altul au contribuit la clădirea unei activități culturale a orașului. Cu greu ne vin în minte nume de funcționari sau referenți care au lucrat la Casa de Cultură și care să fi lăsat în urmă ceva notabil. Majoritate evenimentelor culturale ale acestei instituții s-au învârtit în cercul „noi cu noi” și la „vremuri noi tot noi”.
Așa din 2002 până în 2013 V.Burlacu a condus destinele acestei instituții și câți primari a schimbat și câte a realizat rămâne de apreciat doar de istorie?! Însă din 2013 și până astăzi s-au învârtit în fruntea Casei de Cultură șase manageri și înafară de Lucia Gologan care a mai mișcat câte ceva, nu regăsim nimic notabil.
Din 2002 Casa de Cultură a rămas în plasa unui sistem comunist și nu reușește să iasă din acele manifestări ale activului de partid, din mentalitatea unei „societăți multilateral dezvoltate”. La alegerile locale personalul acestei instituții a candidat sau militat pentru un partid sau altul, fapt ce denotă că pentru ei activitatea profesională este egală cu zero.
Au trecut mulți elevi pe acolo, pe la dansuri, pe la canto, însă niciunul nu și-a propus să lucreze la Casa de Cultură sau să vină cu un proiect managerial serios. A fi director la Casa de Cultură e la fel de anonim și plictisitor ca a fi șef de tren sau agent vânzări la pompe funebre. Faptul că aici se consumă alcool de către angajați, că se șmenuiesc bilete ca pe vremuri sau că de cele mai multe ori „un festival filosofic” are doar 5-6 spectatori e un lucru real. Tot reală este nevoia de schimbare prin muncă și efort.
Cine va schimba această instituție? E o întrebare bună. Intelectul over 80 sau tinerii? Cu greu pot răspunde la această întrebare însă e sigur că niciun activist de partid nu va fi în stare să schimbe lucrurile și să motiveze echipa sau să formeze una.
Dacă am arunca privirea spre Focșani, Iași, Galați sau Bacău am observa ceea ce este de schimbat. Însă cine să o facă, persoane cărora le greu să trimită un e-mail sau să arhiveze un fișier? Ori cei care nu pot vinde în format on-line biletele la un spectacol?
Doar tecucenii vor face diferența între amatori și profeșioniști, între activități culturale pentru poze și cele cu impact asupra publicului.