Mărturiile unui camarad al acestuia, care a scăpat cu viaţă din capcana morţii de la sediul MApN, din 22 decembrie 1989, sunt impresionate. Viorel Chipăilă povesteşte în amănunt cum s-au întâmplat lucrurile şi momentul morţii lui Silvică Toboş, din Tecuci.
Deşi au trecut 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, iar procurorii au cercetat timp de decenii evenimentele, răspunsurile aşteptate de români întârzie să apară.
Un caz enigmatic, care încă trezeşte foarte multe semne de întrebare, este legat de moartea soldatului Silvică Toboş, din Tecuci, care a fost sfârtecat de gloanţe pe 22 decembrie 1989, la Ministerul Apărării Naţionale, acolo unde fusese trimis împreună cu camarazii lui „să apere Revoluţia”.
Încă nu se ştie cine l-a ucis pe soldatul Toboş şi nici de ce şefii Armatei au luat deciziile contradictorii, parcă menite să provoace confuzie şi victime, din acele zile tulburi. În schimb, oamenii care l-au cunoscut pe Silvică Toboş îl omagiază în fiecare an, familia îl plânge cu aceeaşi disperare, iar autoritățile locale sunt în continuare nepăsătoare.
Camaradul Viorel Chipăilă povesteşte
Pe data de 22 decembrie 1989, după ,,fuga” lui Ceauşescu, împreună cu militarii din plutonul său, a asigurat paza vilei din cartierul Primăverii, în care locuia dictatorul. Se zvonea că Elena şi Nicolae Ceauşescu vor veni acasă.
Între timp însă, programul diversiunilor se amplifică, iar pe seară, unitatea din care făcea parte Silviu Toboș, primeşte ordinul de a merge să apere Ministerul Apărării Naţionale, care chipurile era atacat de terorişti. Atacul teroriştilor nu a fost demonstrat niciodată, însă mărturiile puse cap la cap duc la o ipoteză tulburătoare: militarii au fost dirijaţi de aşa natură de conducerea Armatei şi de cei ajunşi la şefia statului astfel încât să se creeze haos şi să se tragă. Rămâne celebră replica lui Ion Iliescu, spusă maiorului Ilie Plătică-Vidovici în 28 decembrie: „Morţi avem destui”. Era o justificare? Un bilanţ?
Vă prezentăm în cele de urmează ample fragmente din declaraţiile date, în volumul „Poveştile Teroriştilor” (Editura Alma Print, Galaţi, 2007), de Viorel Chipăilă, fost camarad de arme a lui Silvică Toboş şi martor la evenimentele din Decembrie 1989:
,,Noi trebuia să ne deplasăm în faţa ministerului. Nu ştiu de ce, căci acolo era deja un dispozitiv de apărare. Ajunşi acolo, pe o stradă perpendiculară, am fost întâmpinaţi cu foc de armă de terorişti. De fapt, nu ştiu de cine, dar eu cred că de terorişti. Silviu Toboş din Tecuci, a murit atunci chiar lângă mine. A fost împuşcat în cap. Odată s-a lăsat aşa, moale, şi când m-am uitat, nu mai avea partea din dreapta capului. O bucată, care cred că era din creierul lui, mi-a sărit pe mâneca mantalei…
Asemenea milioanelor de români, familia lui Silvică, privea înmărmurită ecranul televizorului, în amestecul acelor zile tulburi, încărcate de bucurie, spaimă, speranţă, durere în faţa unui tăvălug care la prima vedere creştea ne/controlat. Mai mult decât orice, erau în aşteptarea unui semn de la băiatul lor, plecat la oaste, ca să-şi dea examenul datoriei în armata română.
În cea de a doua zi de Crăciun, la primele ore ale dimineţii, curierul care distribuia telegramele, de la Oficiul poştal din Tecuci, a bătut la poarta familiei Toboş. De atunci şi până astăzi, Crăciunul aduce pentru familia Toboş doar colinde înlăcrimate şi multe întrebări fără răspuns. Pe foaia primită de la UM 01022 Bucureşti se putea citi printre altele: ,,soldatul Silvică Toboş a căzut eroic la datorie…”.
