Situația în această țară de 20 de ani este astfel: trebuie să alegem mereu răul mai mic și nu votăm pe cineva doar pentru că avem încredere în el.
România ultimilor 20 de ani a stat sub zodia unor președinți de dreapta și mesianici. Au pornit pe cai mari, au hrănit speranțe cu duiumul, au promis propășirea națiunii și într-un final au dezamăgit crunt. Nu doar că nu au livrat ce au promis, ci au realizat contrariul, utilizând capitalul de încredere de care beneficiau pentru scopuri meschine, pentru ei și acoliții lor. În acest proces, nu s-au abtinut de la nimic – au divizat, au polarizat, au stigmatizat, au incurajat fix practicile pe care pretindeau ca le extirpau. Misiunea lor salvatoare s-a încheiat cu salvarea propriilor interese și cam atât – pe seama noastră, a tuturor.
Unii spun că s-au săturat de președinți mesianici. Alții spun ca s-au săturat să voteze răul cel mic – dar nu, cel puțin în 2004 și 2014 nu s-a votat răul cel mic, ci binele suprem, salvarea, lumina, mici mesia, etc.
Este timpul să vrem un președinte care nu mai salvează nimic. Să votăm un președinte care mediază, asa cum prevede Constitutia. Funcția unui președinte e una practică, nu mistică. Vrem un președinte care nu se erijează în nu știu ce figură supremă, ci unul care știe să se înconjoare de o echipă de profesioniști, care știe sa asculte de ei și care e mereu deschis la dialog cu exteriorul, chiar și cu cei cu care e în dezacord, mai ales cu aceștia.
În 2019 a fost un vot anti-Dăncilă, anti-Dragnea, anti-PSD, iar norocosul a fost Iohannis de la PNL.
În 2014 a fost tot un vot anti-Ponta, anti-PSD, iar câștigătorul a fost tot Iohannis de la PNL.
În 2009 s-au duelat serviciile, Băsescu (PDL, actual PNL) cu serviciile interne, și Geoană (PSD) cu cele externe, iar pierzătorii au fost tot românii.
La fel și în 2004, unde un “jucător” versat precum Băsescu învingea unul dintre cei mai culți și performanți premieri ai României post-decembriste, pe Năstase (PSD).
Ajungând în 2000, unde s-a votat “răul mai mic”, iar atunci România a pierdut o șansă de a avea un “nebun frumos al ei”, precum îl au acum americanii Trump, iar Iliescu l-a învins nesperat pe Vadim.
Astfel, ajungând în prezent, anul 2024 seamănă prea bine cu 2000, iar alegerile prezidențiale din România vor fi câștigate, cel mai probabil, de un candidat extremist sau de un socialist, după 20 de ani de președinți de dreapta (PNL/PDL).
